Expeditia Romaneasca Nanga Parbat 2013

 

Raport de tura

In data de 5 iunie 2013 o echipa formata din 5 alpinisti  romani - Marius Gane, Teofil Vlad, Bruno Adamcsek,  Aurel Salasan si Zsolt Torok  au plecat din Bucuresti cu destinatia Islamabad,  telul expeditiei fiind ascensiunea virfului Nanga Parbat 8125m aflat in muntii Himalaya pe teritoriul Pakistanului.

Traseul ales a fost unul dificil, ruta Schell, aflata pe fata Rupal a muntelui – versant legendar in lumea alpinismului - unde se afla cea mai mare diferenta de nivel de pe pamint masurata pe un singur versant muntos  intre tabara de baza si varf, peste 4600m.

Echipa romaneasca, dupa ce a facut inregistrarea oficiala a expeditiei la Clubul Alpin Pakistanez, a plecat din Islamabad spre munte prin localitatea Chillas, de unde urmeaza urmatoarea etapa spre ultima localitate - Tarishing, satul din care va incepe marsul de apropiere.

Pe partea Rupal marsul de apropiere inseamna doar o zi, Tabara de Baza fiind situata foarte jos, la 3500m, de unde, echipa, in scurt timp pleaca spre 4000m pentru amenajarea Taberei de Baza Avansate.

Aclimatizarea incepe cu urcarea deasupra nivelului Taberei de Baza si membrii expeditiei fac multe drumuri pina in Tabara de Baza Avansata transportind echipamente pentru taberele superioare. Ziua urmatoare se creaza un mic depozit pe drumul spre Tabara 1 (materiale pentru ascensiune ).

Dupa a doua noapte petrecuta la 4000m echipa avanseaza spre 5000m, unde se instaleaza Tabara 1 si se petrece o noapte inaintea coborarii pe vreme proasta in tabara de Baza. Zapada este mare si s-au bat urme cu rindul atat la urcare, cat si la coborare.

Tabara 1 este situata pe o crestuta si este protejata de avalansele care vin de sus  de un promontoriu stancos, in prima noapte insa suflul incredibil al avalanselor s-a resimtit puternic si in Tabara 1. Aici se petrec 2 nopti pentru imbunatatirea aclimatizari. Urmeaza echiparea succesiunilor de pereti si hornuri cu corzi fixe pina in Tabara 2 la 6000m . Echiparea pasajelor si a peretelui de aproximativ 1000m (mixt) dureaza 2 zile intense si se fixeaza 900mde coarda iar dupa aceea se mai suplimenteaza cu inca 300m. La fixarea corzilor participa toata echipa.

Odata rezolvate aceste pasaje tehnice dificile se deschide calea spre tabara 2 si dupa o scurta aclimatizare, se avanseaza spre Tabara 3. Se instaleaza cortul la 6600m, cu cateva sute de metri mai sus de urmele unei tabere folosite ca si Tabara 3 de expeditiile anterioarePlatforma de 6600m a fost folosita doar o singura data ca si tabara intermediara.

Doar 3 alpinisti au ajuns aici deocamdata, Teofil Vlad, ZsoltTorok si Aurel Salasan. Planul este atingerea urmatoarei tabere si in ziua urmatoare, cei trei pleaca spre 6800m . La aceasta altitudine se instaleaza Tabara 4. De aici, dupa o noapte petrecuta la aceasta altitudine, Aurel Salasan si Zsolt Torok pornesc spre 7000m si depasesc aceasta cota, ajungand pe creasta Mazeno care desparte valea Diamir de Valea Rupal (creasta are virfuri de peste 7000m).

Dupa aceasta tura de aclimatizare se coboara la baza pentru odihna si refacerea fortelor. Echipa petrece 4 zile in Tabara de Baza si dupa acest interval de timp, urmeaza o ascensiune rapida pina la 7200m cu gandul ca s-ar putea atinge virful de aici. Se avanseaza rapid, din Tabara de Baza urcandu-se direct in Tabara 1 si apoi in Tabara 2, de unde se urca direct in Tabara 4 si in ziua urmatoare, in Tabara 5, la 7200m altitudine.

Vintul puternic face imposibila incercarea spre virf astfel cei 3 alpinisti, Teofil Vlad, Zsolt Torok  si Aurel Salasan coboara din nou in Tabara de Baza.

Bruno Adamcsek, din cauza unor probleme de sanatate, a fost obligat sa petreaca mult timp pentru refacere la baza si a pierdut astfel niste etape de aclimatizare, astfel ca el, in momentul cind Zsolt Torok, Teofil Vlad si Aurel Salasan erau aclimatizati la 7000m, el se aclimatizasera la 6000m. Marius Gane ajunsese si el, singur, la 6800m astfel incat si el are la acest moment o aclimatizare similara cu a clorlalti 3. La coborire Marius sufera un mic accident la genunchi, ceea ce pune sub semnul intrebarii ascensiunea urmatoare, dar se redreseaza in tabara de baza suficient cat sa continue.

In Tabara de Baza alpinistii petrec 5 zile pline si, avand in vedere ca se anunta o lunga fereastra de vreme favorabila cu ziua de virf bine definita, echipa pleaca din nou pe munte, de data aceasta pentru ascensiunea finala. Urcarea se desfasoara rapid pina la 6000m, unde se anunta o zi de vreme rea iar ziua varfului s-a decalat cu o zi sau doua. Bruno si Marius urca in Tabara 3 pentru aclimatizare iar ceilalti 3 membri ai expeditiei se odihnesc la 6000m aici odihna fiind inca posibila. A doua zi cei cinci se reunesc din nou si toata lumea atinge Tabara 4 la 6800m. Vintul bate foarte puternic, Bruno Adamceck decide sa ramina pe loc, iar ceilalti urca la 7200m . Ziua urmatoare vintul s-a potolit si este posibila ascensiunea spre Tabara 6 care ar fi fost ultima tabara inainte de asaltul final, insa brusc se strica vremea si cei 4 alpinisti formeaza 2 echipe, astfel Teofil Vlad si Marius Gane fac o tabara intermediara pe creasta ce desparte versantul Rupal de versantul Diamir, iar Zsolt Torok si Aurel Salasan traverseaza spre baza virfului, dar sunt si ei nevoiti sa faca o tabara intermediara, care era mai degraba un bivuac, la 7300m, pe un pinten stancos.

A doua zi cele 2 echipe se vad reciproc si stabilesc Tabara 7 la aproximativ 7500m altitudine, corturile fiind foarte aproape - la citeva sute de metri distanta una fata de cealalata.
Ascensiunea varfului incepe pe 19 iulie la ora 1 AM cand Marius Gane porneste singur, neavind posibilitatea sa anunte cealalta echipa. Teofil Vlad nu se simte bine si e pe punctual de a renunta, asteaptand dimineata sa coboare. Aurel Salasan si Zsolt Torok pornesc la ora 4.30 AM de la cort.

Marius Gane avanseaza spre virf, iar Aurel Salasan il ajunge din urma astfel ca ei doi ajung pe varf aproape in acelasi timp. Petrec o ora pe Nanga Parbat, la 8126m altitudine, dupa care incep retragerea.

Pe retragere se intilnesc cu Zsolt Torok care urca spre varf. Toti fac un mic popas (atingerea cu success a virfului este anuntata prin telefonul satelit). Zsolt Torok continua ascensiunea si la ora 5 PM ajunge pe varf. Dupa o ora petrecuta in cel mai inalt punct de pe Nanga Parbat incepe coborarea.

Teofil Vlad, simtindu-se mai bine, in jurul orei 8 AM porneste din Tabara7 de la 7500m si urca spre varf. Zsolt, la coborare se intilneste cu Teo care este foarte aproape de varf si, inainte de apus ajunge pe Nanga Parbat, la8126m in seara zilei de 19 iulie 2013. Urmeaza o coborare pe intuneric, la lumina lunii si a lanternei frontale. Noaptea toti patru sunt in Tabara 7, iar a doua zi incep retragerea, care este lunga si dificila. Cele doua echipe folosesc doua rute diferite.

Bruno Adamcsek urca de la 6800m pana depaseste cota de 7000m de unde decide sa se retraga.

Cei patru alpinisti care au atins varful coboara pina la 6800m in Tabara 4 pe 20 iulie, de unde, urmatoarea zi ajung  in Tabara 1, de unde, in afara de Zsolt Torok, continua pana in Tabara de Baza unde ajung in seara zilei de 21 iulie.

Parasirea Taberei de Baza sa face chiar a doua zi, alpinistii plecand spre satul Tarishing unde se incheie expeditia propriu-zisa.

Expeditia a fost una integral romaneasca, nu s-au folosit porteri de altitudine sau oxigen suplimentar si echipa romaneasca nu a beneficiat de ajutorul altor echipe fiind singura expeditie atit pe versant cit si pe tot muntele, dupa ce alpinistii aflati pe versantul Diamir au fost evacuati in urma unui atentat terorist in Tabara de Baza. Rezultatul a fost obtinut in urma unui efort sustinut depus de toti membri expeditiei si succesul este al tuturor, indiferent cine a ajuns pe varf. Inca de la inceput, s-a considerat ca expeditia va fi o reusita a tuturor, chiar daca un singur membru atinge varful.

Pe data de 19 iulie 2013 steagul romanesc a fluturat pe virful Nanga Parbat incununand cu succes alte doua incercari ale alpinistilor romani de a parcurge ruta Schell, aflata pe Rupal, cel mai inalt versant muntos din lume.